„Omul sfințește locul”
Cu două săptămâni în urmă am avut de rezolvat cate cevain teritoriul din nordul țării.
Am ajuns mai exact în frumoasa noastră Moldovă.
După două zile pline cu activități obișnuite, mi-am luat câteva ore libere pentru a vizita o mănăstire dragă sufletului meu.
M-am îndreptat din nou către Agapia Veche, un loc pe care l-am vizitat de nenumărate ori și de care nu mă pot sătura.
Energia acestui loc nu poate fi descrisă în cuvinte – este ceva ce trebuie trăit în liniște deplină, un sentiment de pace și armonie.
Această energie te cuprinde încă dinainte de a păși în curtea mănăstirii.
Am aflat recent că aceasta este o mănăstire unică, fiind una de surori, unde viețuiesc câte două surori din aceeași familie.
Ajunsă aici, am fost întâmpinată cu căldură de maica mea de suflet, care m-a îmbrățișat și mi-a strâns mâinile cu bunătate.
Mâinile acestei ființe emană o energie aparte, plină de căldură și iubire, o vibrație care pare să aducă pace sufletului.
Curtea mănăstirii este un adevărat colț de rai, plin de flori și pomi fructiferi, care te îmbie cu frumusețea și bogăția lor.
Am avut norocul să găsesc grădina înflorită și chiar am gustat merele care erau ușor acrișoare, însă foarte aromate.
Curățenia și ordinea din mânăstire sunt la ele acasă, atât în exterior, cât și în interior, exprimând harnicia și dedicarea măicuțelor.
Aici totul pare desprins dintr-o poveste.
Acest loc magic nu este doar o consecință a frumuseții naturale, ci și a energiei emanate de rugăciunile maicilor care trăiesc aici.
Sunt convinsă că energia înaltă și vibrația locului vin din aceste rugăciuni permanente. „Omul sfințește locul”.
Acest lucru este evident aici mai mult ca oriunde.
Dacă ajungeți în zona Neamț, vă recomand cu drag să vizitați Agapia Veche. Vă promit că nu veți regreta.
Așezată la aproximativ 2 kilometri de Mănăstirea Agapia, într-un loc retras în mijlocul vegetației dense a pădurii.
La Agapia Veche se poate ajunge fie cu mașina, pe un drum forestier, fie pe jos, pe o potecă marcată ce traversează pădurea.
De la indicator, traseul continuă spre dreapta și traversează satul.
Mai multe articole despre minunatiile țării mele gasești aici
“Poiana în care se află Schitul Agapia Veche este situată pe urcușul potecii ce leagă Mănăstirea Agapia de Mănăstirile Secu și Sihăstria.
An de an, această potecă este parcursă de pelerini dornici să descopere locurile de rugăciune ale multor călugări și monahi.
Din 1803, schitul și mănăstirea au devenit obște de maici, la inițiativa Mitropolitului Veniamin Costache.
În 1938, Patriarhul Nicodim Munteanu a stabilit printr-un legământ că nicio persoană din afara obștii nu poate intra în incinta schitului.
Nu se poate intra între apusul și răsăritul soarelui, pentru a păstra liniștea acestui loc sfânt.
Cei care doresc să înnopteze la Agapia Veche pot fi cazați o singură noapte în casa de oaspeți de la poartă.
Capacitate de aproximativ 40 de persoane.” – sursa fb “Agapia Veche”
Dragilor, am înțeles cât de mult contează pacea interioară pe care o dobândești aici, departe de agitația cotidiană.
Tu te-ai abonat la canalul meu de Youtube, mă gasești aici
Fiecare colț al mănăstirii, fiecare floare și fiecare rugăciune îți aduc aminte de frumusețea simplității și de puterea credinței.
Într-o lume tot mai grăbită, astfel de locuri rămân oaze de liniște și reflecție, unde sufletul își poate găsi alinarea.
Vă doresc binecuvântări divine și gânduri bune tuturor celor care citiți aceste rânduri!
Symone
